Pe 13 iunie 2013 sustineam un "tanar" care facuse o mare greseala de etica si nu numai: furtul de proprietate intelectuala. De ce il sustineam? Fiindca stiam ca scopul lui a fost sa aduca mai mult trafic siteului pentru care lucra. Lucram amandoi.
Lipsa de morala si etica doar ce o discutasem cu vreo 9-10 ore inainte, cand a avut sclipirea sa ma consulte cu privire la modificarea si postarea unei caricaturi marca TNR pe siteul nostru (DA, era al nostru, la vremea aceea!). O mare prostie, evident.
Chiar daca a facut exact pe dos si a reusit o mare magarie, l-am sustinut in fata tuturor, desi se discuta sanctionarea lui in toata redactia. Acum, dupa ce mi-am petrecut tot anul 2014 si mult din 2013 si 2015 prin spitale, din cauza "tanarului", inca nu inghit razbunarea celor de la TNR, anume articolul de mai sus.
O fi bine, o fi rau?...
Ca sa ma lamuresc, fac si eu o "magarie" de gen, ca doar lucrez inca in bransa, desi tipul in verde si-a dat silinta sa ma vada la 2 metri sub nivelul marii.
Magaria de serviciu: adevarul despre TNR si ce au scris in articolul cu onanistul.
In primul rand, la Times New Roman lucreaza o multime de "tineri" onanisti la vreo 40 de ani, ca si ex-colegul meu. Stiu de la un fost TNRist care a rupt zagazurile manariilor si a spart gasca, formand o familie cu acte si tot. Cu alte cuvinte, a iesit omul din randul palmistilor si acum ii da mana (fara intentie) sa ii dea pe fata pe fostii colegi.
Dar, vedeti voi, cui pe cui se scoate si onasitul pe onanist miroase: asa se face ca tipul in verde din articol ar cam inchiria toate baile din Bucuresti, Alexandria, Timisoara si Amsterdam, ca sa petreca cu Manuela si Palmela nopti si zile de ... cum s-o numi, ca vis nu e. Poate fantezie.
Dar cam atat, ca ma trece un fior de etica jurnalistica, d-aia predata de Horea Badau ori Dragos Stanca* si trebuie sa ma opresc inainte sa dau din casele mari tot ce stiu.
(*cei doi mari doctoranzi se au cu etica ca nenea Scaraotschi cu tamaia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu